Tag Archives: Comunicare

Exformația – Dalta comunicatorilor excepționali

Cea mai scurtă convorbire din istorie, consemnată de Cartea Recordurilor, a avut loc între Victor Hugo și editorul lui. După ce a publicat Mizerabilii, în 1862, Victor Hugo a plecat din Paris pentru câteva zile. Curios de succesul romanului său, i-a trimis editorului o telegramă cu textul: “?”. Răspunsul editorului său nu s-a lăsat așteptat: “!”. Conform teoriei informației, cam 10 biți transferați. Destul de puțini dacă raportăm la ce schimb complex de înțelegere a avut loc. Mă gândesc că ar fi fost o diferență imensă dacă Victor Hugo ar fi primit ca răspuns: “.”. :)

Contextul

Mult mai important decât ceea ce s-a transmis, a fost contextul în care a fost tranzacționata acea informație. Înainte să ne exprimăm are loc un proces în care le selectam și ca orice selecție, mult este lăsat deoparte. Ceea ce este lăsat deoparte se numește exformație, termen vehiculat prima dată de filosoful danez Tor Nørretranders . Chiar și ce nu este prezent în cuvinte, este prezent în comunicarea dintre indivizi. E un fel de eu știu că tu știi că eu știu. :)

Un bun comunicator nu se gândește la el ci la ce este în mintea celui căruia îi comunică, astfel încât să creeze acea complicitate pe care o aduce exformația. Care sunt experiențele comune la care poți face referire astfel încât să deveniți asemănători? Între prieteni se spune că se înțeleg din priviri sau fără prea multe cuvinte. Toate astea sunt posibilie datorită exformației. Apropoul nu poate funcționa în lipsă exformației. Vrei să comunici bine, față în față sau în social media? Folosește exformația.

Dacă ai cont pe facebook, nici nu este nevoie să mai completez fraza: “Eu vara …”. Te descurci tu. Și eu știu că te descurci. Și tu știi că eu știam că o să te descurci. Și uite așa se naște complicitatea, sentiment aluziv pe care dacă brandurile sau indivizii o folosesc suficient, ajung sa castige loialitatea celor cu care comunica

Vrei să afli mai multe despre exformație? Citește : Iluzia utilizatorului. Despre limitele conștiintei, de Tor Nørretranders. O găsești la Editură Publica.

Ascultarea, o abilitate needucata

Incepand de la nastere fiecare dintre noi are parte de mentori care sunt langa noi, invatandu-ne sa vorbim, sa scriem si sa citim. Insa nimeni nu investeste efort pentru a ne invata cum sa ascultam, cu atat mai paradoxal cu cat din punct de vedere al comunicarii este activitatea care ne ocupa cea mai mare pondere din timp.

Mihai Dinu, in cartea sa “Comunicarea, repere fundamentale” ne precizeaza ca ascultarea, dintre activitatile cu profil de comunicare, are o pondere primordiala pentru ca, in grupuri, vorbitul concomitent este mult mai rar decat auditia simultana iar la nivel individual sunt mult mai multi aceia care asculta (emisiuni radio, TV, muzica) decat cei care vorbesc de unii singuri. Cunoastem cu totii exceptii, adica persoane care vorbesc mai mult decat asculta insa ei se indeparteaza cu pasi grabiti de normalitate ceea ce ne face sa ii asezam pe o scara de la egocentric la patologic.

Principala problema legata de capacitatea noastra de a asculta este data de numarul de cuvinte pe care il putem prelucra (800/minut) versus numarul de cuvinte pe care o alta persoana le poate exprima intr-o maniera coerenta (200/minut). De fiecare data cand ascultam pe cineva vorbind ne ramane o rezerva de “RAM” pe care o putem folosi dupa cum vrem. In cazul in care cele ce ne sunt trasmise au o semnificatie redusa pentru noi, mintea incepe sa zburde catre optiunile care stau in pending.

Datorita exploziei tehnologice  (smatphone-uri,facebook, linkedin,sms,email pe mobil,etc) se pare ca ne indreptam usor si sigur catre un ADHD ce tinde sa devina social acceptat avand ca principal simptom incapacitatea de a asculta cu atentie si implicit o absorbtie redusa sau superficiala de informatii.

Get Adobe Flash player