Tag Archives: Carti

Exformația – Dalta comunicatorilor excepționali

Cea mai scurtă convorbire din istorie, consemnată de Cartea Recordurilor, a avut loc între Victor Hugo și editorul lui. După ce a publicat Mizerabilii, în 1862, Victor Hugo a plecat din Paris pentru câteva zile. Curios de succesul romanului său, i-a trimis editorului o telegramă cu textul: “?”. Răspunsul editorului său nu s-a lăsat așteptat: “!”. Conform teoriei informației, cam 10 biți transferați. Destul de puțini dacă raportăm la ce schimb complex de înțelegere a avut loc. Mă gândesc că ar fi fost o diferență imensă dacă Victor Hugo ar fi primit ca răspuns: “.”. :)

Contextul

Mult mai important decât ceea ce s-a transmis, a fost contextul în care a fost tranzacționata acea informație. Înainte să ne exprimăm are loc un proces în care le selectam și ca orice selecție, mult este lăsat deoparte. Ceea ce este lăsat deoparte se numește exformație, termen vehiculat prima dată de filosoful danez Tor Nørretranders . Chiar și ce nu este prezent în cuvinte, este prezent în comunicarea dintre indivizi. E un fel de eu știu că tu știi că eu știu. :)

Un bun comunicator nu se gândește la el ci la ce este în mintea celui căruia îi comunică, astfel încât să creeze acea complicitate pe care o aduce exformația. Care sunt experiențele comune la care poți face referire astfel încât să deveniți asemănători? Între prieteni se spune că se înțeleg din priviri sau fără prea multe cuvinte. Toate astea sunt posibilie datorită exformației. Apropoul nu poate funcționa în lipsă exformației. Vrei să comunici bine, față în față sau în social media? Folosește exformația.

Dacă ai cont pe facebook, nici nu este nevoie să mai completez fraza: “Eu vara …”. Te descurci tu. Și eu știu că te descurci. Și tu știi că eu știam că o să te descurci. Și uite așa se naște complicitatea, sentiment aluziv pe care dacă brandurile sau indivizii o folosesc suficient, ajung sa castige loialitatea celor cu care comunica

Vrei să afli mai multe despre exformație? Citește : Iluzia utilizatorului. Despre limitele conștiintei, de Tor Nørretranders. O găsești la Editură Publica.

Citesti si castigi! Numai in penitenciarele din Brazilia!

In Brazilia daca ai comis vreo fapta ilegala si ai ghinionul sa fii arestat, ai o maniera noua de a-ti reduce pedeapsa. La fiecare carte pe care o citesti primesti o reducere a pedepsei cu 4 zile. Exista si o limitare: nu poti sa iti reduci pedeapsa cu mai mult de 48 de zile intr-un an. Adica esti premiat cu zile de libertate in limita a 12 carti pe an. Ca sa dovedesti ca ai citit cartea trebuie sa faci un eseu lizibil si fara greseli gramaticale.

Cei care au contribuit la aprobarea legii, sunt de parere ca detinutii vor fi niste persoane mai bune la parasirea penitenciarelor.

Oare cand o sa vedem si pe la noi astfel de proiecte destepte?

Cine decide cand se termina o carte?

Imi place sa citesc. Mult. Pe cand eram pusti, mergeam la bunicii mei in vacanta de vara, cu o cutie plina de carti. Aveam acolo o camera pe care nu o folosea nimeni. Era camera buna sau camera de oaspeti cu tot ce inseamna asta, adica o carpeta cu caprioare, masa lacuita peste care era asezat un macrameu si bineinteles o vitrina cu bibelouri, iar sub ea era un raft in care imi asezam eu cartile.

Cum vacanta de vara era lunga, la fel de lunga ca apetitul meu pentru lectura, trebuia sa imi dramuiesc cartile imprumutate de la biblioteca astfel incat sa nu raman fara (nu mi-a placut niciodata sa citesc o carte de doua ori). Asa ajungeam sa citesc carti care nu imi placeau. In timp meteahna asta a evoluat si nu mi-am mai pus intrebarea daca sa citesc o carte pana la capat sau nu. Terminam toate cartile pe care le-am inceput. Nu stiu daca mi-am indus asta singur sau m-au ajutat si “oamenii mari”, crescuti in perioada comunista pe cand era greu sa cumperi o carte, care spuneau : “Nu e frumos sa incepi o carte si sa nu o termini!”.

Acum stau si ma intreb: Chiar trebuie sa termin o carte pe care am inceput-o?

In prezent majoritatea suntem de acord ca viata e prea scurta pentru a citi carti care nu ne plac. Se poate intampla sa iti cumperi o carte fiind sedus de marketarea ei, de la coperta si titlu pana la recomandarile altor autori.

Decizia e aparent usoara in cazul cartilor care nu ne plac. Ar trebui sa le abandonam fara remuscari pentru ca lista de optiuni pentru timpul nostru liber este in continua expansiune.

Insa ce ar trebui sa fac atunci cand cartea imi pare buna, dar nu vreau sa  merg mai departe? Cine hotaraste cand si daca sa o lasi din mana?

Eu unul am incetat sa imi atasez stima de sine de terminarea unei carti. Nu cred ca este un “afront” adus efortului scriitorului sau o dovada de inconsecventa din partea mea daca imi arog libertatea de a decide cand se termina o carte. De multe ori un sfarsit dezamagitor poate sa strice o carte scrisa bine.

Odata ce cartea a evadat de sub stiloul autorului, iti apartine. Atat fizic, cat si ca maniera de utilizare.

Soarbe atatea idei cat sa iti astamperi setea. Apoi odihneste-te.

 

Gasiti aici o perspectiva de autor pentru acest punct de vedere : http://www.nybooks.com/blogs/nyrblog/2012/mar/13/why-finish-books/

Ce este si ce nu este Amazon Reading List by Linkedin

Vorbeam in cadrul unei discutii cu prietenii despre aplicatia de pe LinkedIn numita Amazon Reading List si m-a surprins perspectiva unui amic de-al meu. Imi spunea ca Amazon Reading List este o aplicatie prin care sa te lauzi cate sau ce carti citesti. De aceea, ma gandesc sa ii edific scopul, mai ales ca stiu multe persoane care sunt active pe LinkedIn, citesc mult, insa, nu “share-uiesc” asta.

Adaugand in aceasta aplicatie cartile pe care le citesti usurezi decizia de cumparare a cartilor prin postarea unui feedback referitor la continutul cartii (pentru cei lenesi, este suficient sa citesti cateva review-uri mai stufoase din aplicatie si iti faci o idee despre ce povesteste autorul acolo).

Un alt avantaj este acela ca poti sa urmaresti “lista de lecturi” a persoanelor pe care le admiri (scriitori sau ganditori de business) sau pe a celor care activeaza in domenii asemanatoare tie. Cand am inceput sa folosesc aceasta aplicatie urmaream ce citeau training managerii din SUA si am dat peste cateva carti “mind blowing” referitoare procesul de invatare .

Dintre optiunile pe care ti le ofera aplicatia amintesc aici: adaugarea unei carti pe care o citesti, recomandarea ei ca avand idei valoroase (printr-o simpla bifa) si postarea unei pareri personale legate de continut (pentru cei harnici)

Ii invit pe iubitorii de lectura(mai ales pe cei care citesc carti de business) sa descopere ce le poate oferi aceasta aplicatie!

 

Leadership din perspectiva evolutionista I

Ce face fiinta umana sa fie capabila de a livra leadership catre semenii sai ?

“Celelalte” animale detin instinctul (drive-ul) de a obtine ceea ce au nevoie (hrana, adapost, sex etc) si de a se apara de amenintari. Oamenii detin si ei aceste doua drive-uri insa au inca doua in plus : drive-ul de a creea si a mentine relatii de colaborare si drive-ul de a intelege, de a cunoaste.

Creierele noastre au evoluat intr-o maniera capabila sa permita celor patru drive-uri sa relationeze iar aceasta relationare este mediata de cortexul profrontal, o parte achizitionata “proaspat” din perspectiva evolutionista.

Suntem creati sa realizam lucruri impreuna cu ceilalti, sa conducem si sa urmam, sa invatam unii de la ceilalti, sa avem incredere in ceilalti si sa ii protejam. Am evoluat sa facem toate acestea in grupuri si s-a dovedit ca aceasta este o metoda excelenta pentru supravietuire.

Pentru a putea exercita leadership in cadrul unui grup e nevoie de self-leadership iar acesta din urma isi are originile la nivel cerebral.

Paul Lawrance in cartea sa “Driven to Lead” sustine cu argumente puternice ca leadershipul este de fapt o maniera aparte de luare a deciziilor.

Get Adobe Flash player