Pedepsiți de recompense

O idee adânc întipărită în mintea noastră, indiferent că e vorba de business, școală sau educație, este că atunci când vrei ca altcineva să facă ceea ce îți dorești, este suficient să îi oferi o recompensă: duci gunoiul și poți să te joci pe calculator, înveți lecția și primești nota 10 (sau A, depinde de generație), îți îndeplinești obiectivele și primești bonus.

Acasă, ori de câte ori copilul îndeplinește o cerere a părintelui, acesta din urmă îi oferă, după caz, timp suplimentar în fața computerului sau televizorului, dulciuri etc.

Nici mediul de business nu face notă discordantă, un articol mai vechi referitor la motivarea angajaților spunea: ”Cu cât oferi mai mulți bani unei persoane, cu atât aceasta va fi mai productivă”.

Folosirea recompenselor este omniprezentă, de aceea a ajuns poate să pară naturală și de neevitat. În plus, recompensele par a simplifica lucrurile. Este nevoie de răbdare și efort să îi explici unui copil de ce trebuie să facă ceva. Nu ai însă nevoie de curaj, muncă, timp și întelegere ca să îi spui: “Dacă mănânci toată mazărea, primești desert”.

Dacă faci x, primești y este rețeta magică ce ne-a fost lăsată moștenire de behavioriști.

Problema nu este dată, însă, de jucatul la calculator, bonus sau desert, ci de faptul că acestea sunt folosite ca recompense. Creezi astfel obișnuința de a controla comportamentul oamenilor oferindu-le ceea ce își doresc sau consideră că le este necesar.

Care va fi, însă, poziționarea unei persoane față de activitatea x, atunci când recompensa y va înceta să existe? Oare va continua persoana în cauză să muncească pentru rezultatele așteptate din respectiva activitate? Atunci când singura motivație este recompensa y probabil că, odată cu dispariția acesteia, va dispărea și interesul pentru activitatea x.  Altfel spus, atunci când copilul nu va mai primi dulciuri ca răsplata, nu-și va mai face temele. Interesul lui nu este de a deveni mai bun învățând(așa cum speră părintele), ci cel de a primi bomboanele.

Chiar dacă recompensele funcționează pe termen scurt, în timp duc la reducerea motivației intrinseci, adică la reducerea interesului și implicit în mod frecvent la renunțarea la comportamentul recompensat.

Nu există nici măcar un studiu, din miile de cercetări făcute pe motivație, care să ducă la concluzia că recompensele produc o îmbunătățire a calității muncii pe termen lung.

Pentru cei care se gândesc că premisa noastră este greșită – în fond, de ce ar dispărea recompensa? – studiile au vești la fel de triste. Chiar și în această situație este dificil ca – numai prin recompensă – să păstrezi motivația omului la un nivel ridicat. Să presupunem că, timp de 5 ani, ai avea de făcut același lucru la locul de muncă și ai primi același salariu. Ai fi foarte mulțumit, nu-i așa? Ei bine, ar fi logic să fii mulțumit, însă realitatea este alta… Frecvent oameni care fac același lucru și vor continua să-l facă și în urmatoarea perioadă insistă să primească mai mulți bani la salariu. Recompensa, deși nu scade, devine adesea insuficientă pentru o cantitate constantă de muncă.

 

 

Leave a Comment

* Copy This Password *

* Type Or Paste Password Here *


NOTE - You can use these HTML tags and attributes:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Get Adobe Flash player