Monthly Archives: aprilie 2013

Motivarea negativă

In accepțiunea generală se presupune că a fi motivat este mult mai bine decât să fii demotivat. Cele mai dese întrebări legate de motivație sunt: “Cum să mă motivez?” și “Cum să îi motivez pe ceilalți?”. Întrebarea generală ține de cum să generezi mai multă motivație decât există în prezent. Poate însă, ceea ce ar trebui să obținem este demotivare, însă doar față de situația actuală.

Suntem înzestrați de la natură cu câteva mecanisme motivaționale de respingere: durere, frică, teamă, suferință etc. Când vorbim însă de motivație, ne dorim stări motivaționale care generează apropiere față de obiectivele noastre: speranță, bucurie, interes, dorință etc. Totuși, deseori motivația functionează după principiul: cu cât mai mare suferința, cu atât mai mare schimbarea. Dacă nu te deranjează foarte tare ceea ce se întâmplă în present, este foarte probabil să nu schimbi nimic la ceea ce faci.

Ființele umane sunt motivate de curiozitate și de senzațiile placute, vor să rezolve provocări și să stabilească relații. Toate acestea sunt însumate, din perspectivă motivațională, orientării către obiectiv. Dar oamenii sunt și temători, stresați, năpădiți de sentimente de nesiguranță și se întâlnesc cu situații pe care vor să le evite. Acestea din urmă sunt și ele stări motivaționale, însă de evitare.

Pentru a ne adapta într-o manieră optimă la provocările ce ni se ivesc, avem nevoie atât de abordări pozitive orientate către obiectivele noastre, cât și de evitarea lucrurilor neplăcute sau care nu sunt congruente cu obiectivele noastre.

În același timp, nu este suficient să înțelegi ce își dorește o persoană și de ce, ci trebuie să existe și  lucruri neplăcute în prezent pentru acea persoană, astfel încât schimbarea să se producă cu adevarat. Suntem motivați atât să evităm, cât și să obținem. Cei care au rezultate în a produce schimbări la cei din jurul lor, înteleg foarte bine acest lucru.

Dacă coordonezi vânzători și îți propui să îi faci pe aceștia să depună un efort mai mare pentru a genera oportunități noi, însă tot ceea ce faci este să le oferi un bonus, este posibil să eșuezi (depinde și de bonus, bineînțeles). Pentru a genera maximum de energie și implicare în schimbarea pe care le-o propui, în plus față de bonus, este nevoie să generezi sau să aduci la lumină minusurile din prezent cu care ei se confruntă.

Articol publicat prima dată pe blogul Trend Consult.

Pedepsiți de recompense

O idee adânc întipărită în mintea noastră, indiferent că e vorba de business, școală sau educație, este că atunci când vrei ca altcineva să facă ceea ce îți dorești, este suficient să îi oferi o recompensă: duci gunoiul și poți să te joci pe calculator, înveți lecția și primești nota 10 (sau A, depinde de generație), îți îndeplinești obiectivele și primești bonus.

Acasă, ori de câte ori copilul îndeplinește o cerere a părintelui, acesta din urmă îi oferă, după caz, timp suplimentar în fața computerului sau televizorului, dulciuri etc.

Nici mediul de business nu face notă discordantă, un articol mai vechi referitor la motivarea angajaților spunea: ”Cu cât oferi mai mulți bani unei persoane, cu atât aceasta va fi mai productivă”.

Folosirea recompenselor este omniprezentă, de aceea a ajuns poate să pară naturală și de neevitat. În plus, recompensele par a simplifica lucrurile. Este nevoie de răbdare și efort să îi explici unui copil de ce trebuie să facă ceva. Nu ai însă nevoie de curaj, muncă, timp și întelegere ca să îi spui: “Dacă mănânci toată mazărea, primești desert”.

Dacă faci x, primești y este rețeta magică ce ne-a fost lăsată moștenire de behavioriști.

Problema nu este dată, însă, de jucatul la calculator, bonus sau desert, ci de faptul că acestea sunt folosite ca recompense. Creezi astfel obișnuința de a controla comportamentul oamenilor oferindu-le ceea ce își doresc sau consideră că le este necesar.

Care va fi, însă, poziționarea unei persoane față de activitatea x, atunci când recompensa y va înceta să existe? Oare va continua persoana în cauză să muncească pentru rezultatele așteptate din respectiva activitate? Atunci când singura motivație este recompensa y probabil că, odată cu dispariția acesteia, va dispărea și interesul pentru activitatea x.  Altfel spus, atunci când copilul nu va mai primi dulciuri ca răsplata, nu-și va mai face temele. Interesul lui nu este de a deveni mai bun învățând(așa cum speră părintele), ci cel de a primi bomboanele.

Chiar dacă recompensele funcționează pe termen scurt, în timp duc la reducerea motivației intrinseci, adică la reducerea interesului și implicit în mod frecvent la renunțarea la comportamentul recompensat.

Nu există nici măcar un studiu, din miile de cercetări făcute pe motivație, care să ducă la concluzia că recompensele produc o îmbunătățire a calității muncii pe termen lung.

Pentru cei care se gândesc că premisa noastră este greșită – în fond, de ce ar dispărea recompensa? – studiile au vești la fel de triste. Chiar și în această situație este dificil ca – numai prin recompensă – să păstrezi motivația omului la un nivel ridicat. Să presupunem că, timp de 5 ani, ai avea de făcut același lucru la locul de muncă și ai primi același salariu. Ai fi foarte mulțumit, nu-i așa? Ei bine, ar fi logic să fii mulțumit, însă realitatea este alta… Frecvent oameni care fac același lucru și vor continua să-l facă și în urmatoarea perioadă insistă să primească mai mulți bani la salariu. Recompensa, deși nu scade, devine adesea insuficientă pentru o cantitate constantă de muncă.

 

Get Adobe Flash player