Monthly Archives: ianuarie 2013

Efectul N. Legătura între motivație și competiție

Într-un experiment legat de motivație, unor indivizi li s-a cerut să termine un chestionar în primii 20% din perspectiva timpului de răspuns. Rezultatele au arătat că subiecții care credeau că vor concura împotriva a 10 participanți au terminat chestionarul semnificativ mai repede decât cei care credeau că sunt în competiție cu 100 de persoane.

Într-un alt experiment subiecților le-a fost expusă următoarea ipoteză: “Alergi într-o cursă de 5000 metri împotriva altor concurenți cu abilități asemănătoare ție. Ți s-a spus la începutul cursei că toți cei care termina în primi 10% vor câștiga un premiu de 1000 de dolari. Cât de repede ai alerga, pe o scară de la 1(mai repede decât de obicei) la 7(viteza ta maximă)?” Jumătate dintre subiecți au fost informați că vor concura cu 50 de persoane iar cealaltă jumătate că vor fi 500 de participanți la cursa respectivă. Concluzia experimentului a fost că în funcție de numărul celor cu care credeau că o să concureze, indivizii au fost dispuși să investească efort într-o manieră diferită: într-o competiție ar alerga cu o viteză mai mare împotriva a 50 de concurenți decât atunci când ar concura împotriva a 500 de persoane.

Efectul N se manifestă în sarcinile individuale dublate de condiții concurențiale. Cu cât N(numărul de participanți din competiție) crește, cu atât comparația socială devine mai puțin importantă și scade nivelul motivației de a intra în competiție.

Efectul N are implicații puternice în design-ul competițiilor interne din organizații.

Dacă vine vorba de concursuri adresate oamenilor din sales, Efectul N spune că dacă numărul celor cărora li se adresează competiția respectivă este prea mare atunci nivelul de efort pe care îl vor depune participanții va fi unul diminuat.

Pentru a evita Efectul N, ca inițiator al concursului, poți fie să creezi o competiție pe regiune/locație sau poate și mai bine să generezi mai multe concursuri pe niveluri de senioritate astfel încât și percepția legată de nivelul de abilități al concurenților să fie una pozitivă.

Photo credentials : http://missshortskirt.wordpress.com/2011/04/17/running-through-my-dreams-all-night/

Despre fericire

Jennifer Aeker de la Stanford University povestește în clipul de mai jos câteva lucruri despre fericire.

În cadrul unui studiu,cei de la Stanford au întrebat ce generează starea de fericire: trăirile intense, aventuroase sau liniștea, lipsa de griji. Cei cu vârstă cuprinsă între 14-20 de ani au fost preponderent de acord cu prima variantă iar cei peste 40 de ani au ales a două variantă.

Se pare însă că diferența nu este hormonală sau neurologică ci își are rădăcinile în mindset, vorba englezului. În versiunea doi a experimentului le-au spus tinerilor să respire adânc și să se concentreze pe prezent,făcând astfel un switch către mindset-ul unui adult, apoi le-au adresat aceiași întrebare. De data asta răspunsul a fost similar cu cel oferit de cei cu vârste mai ridicate.

Influența Informațională și cea Normativă. Sau de ce există șanse mari să umblăm în chiloți.

De-a lungul timpului cercetătorii din domeniul psihologiei sociale au explicat o mare parte din comportamentul uman prin raportarea individului la normele sociale sau prin presiunea internă pe care o simte individul de a adera la opiniile și comportamentele celorlalți. Cei care au studiat acest domeniu au identificat două motivații ale conformismului la normele sociale: influența informațională și cea normativă.
În prima dintre ele, influența informațională, punctul de vedere al individului apare ca rezultat al acceptării informației obținute de la altcineva ca evidența despre realitate. Vedem asta destul de des în rândul consumatorilor de TV. Există și o vorbă proaspătă în cultura urbană: “€œSpune-mi la ce post de televiziune te uiți, că să îți spun ce gândesti”.

Cea de-a două motivație a conformismului este influența normativă prin care acțiunile celorlalți ne oferă informații despre cele mai potrivite maniere de a reacționa din punctul de vedere al acceptării sociale a acțiunilor noastre, generând astfel modele comportamentale. Citeam pe Facebook acum ceva vreme un post al lui Morgan Freeman despre masacrul din Connecticut, în care blama televiziunile pentru publicitatea pe care o făceau criminalului, fără a spune mare lucru despre victime. Exact această manieră de centrare pe un tip de individ, în cazul de față criminalul, duce la formarea de comportamente prin influența normativă. Data viitoare când un tânăr din SUA se va simți frustrat, va avea la “€œîndemână” o armă și un model comportamental pe care media l-a ajutat să îl înțeleagă.

Influența informațională nu este legată în mod direct de sentimentul de apartenență, însă influența normativă izvorăște direct din dorința oamenilor de a nu fi respinși de grup. Cei care deviază prea mult de la comportamentul majorității sau care violează normele sociale riscă să fie neapreciați sau chiar izolați. În timp ce a fi puțin diferit denotă originalitate, abaterea severă de la normă te transformă într-o persoană bizară cu care ceilalți nu vor să aibă prea mult de-a face.

Conformitatea este deseori asimilată superficialității, însă privită din perspectiva apartenenței la grup aceasta devine un mecanism natural și adaptativ. Pentru că satisfacția celor mai multe nevoi personale sau sociale necesită să fim cel puțin tolerați de ceilalți, un individ care nu își calibrează comportamentul la normele sociale și la acțiunile celorlalți riscă să nu-și poată satisface nevoile de bază.
Problema nu este că avem o doză de conformism înrădăcinat genetic, ca ființe sociale, ci că unele norme care ghidează comportamentul uman pot duce la acțiuni dăunătoare pentru noi și pentru ceilalți.

Ținând cont de influența informațională și de cea normativă, exercitată de mass media, cum își formează opiniile și ce modele comportamentale au cei care sunt acum la vârsta la care își consolidează discernământul? Se raportează oare la grupul oamenilor de cultură, a celor care valorizează educația și bunul simț? Puțin probabil!
Ce rost are să îți mai tragi o izmană pe tine dacă toată lumea umblă în chiloți?
Mulțumesc D-le Pleșu pentru acest punct de vedere perfect articulat: http://adevarul.ro/news/societate/romania-chiloti-1_50f3b3c356a0a6567e7dd4df/index.html

Get Adobe Flash player