Category Archives: Abilitati de Prezentare

5 lucruri pe care trebuie să le știi ca public speaker

1. Oamenii învață mai bine în sesiuni de câte 20 de minute. Cât de des rupi ritmul în prezentările tale?

2. Canalele senzoriale sunt în competiție pentru atenția ascultătorilor tăi. Văzul iese mereu câștigător!

3. Ceea ce spui este numai o parte din prezentarea ta. Comunici și atunci când nu folosești cuvinte!

4. La sfârșitul prezentării folosește un “call to action”!

5. Cei care te ascultă se viruseaza de la emoțiile și sentimentele tale. Ce fel de virus transmiți?

Și o prezentare grafică excepțională pe această temă:

Exformația – Dalta comunicatorilor excepționali

Cea mai scurtă convorbire din istorie, consemnată de Cartea Recordurilor, a avut loc între Victor Hugo și editorul lui. După ce a publicat Mizerabilii, în 1862, Victor Hugo a plecat din Paris pentru câteva zile. Curios de succesul romanului său, i-a trimis editorului o telegramă cu textul: “?”. Răspunsul editorului său nu s-a lăsat așteptat: “!”. Conform teoriei informației, cam 10 biți transferați. Destul de puțini dacă raportăm la ce schimb complex de înțelegere a avut loc. Mă gândesc că ar fi fost o diferență imensă dacă Victor Hugo ar fi primit ca răspuns: “.”. :)

Contextul

Mult mai important decât ceea ce s-a transmis, a fost contextul în care a fost tranzacționata acea informație. Înainte să ne exprimăm are loc un proces în care le selectam și ca orice selecție, mult este lăsat deoparte. Ceea ce este lăsat deoparte se numește exformație, termen vehiculat prima dată de filosoful danez Tor Nørretranders . Chiar și ce nu este prezent în cuvinte, este prezent în comunicarea dintre indivizi. E un fel de eu știu că tu știi că eu știu. :)

Un bun comunicator nu se gândește la el ci la ce este în mintea celui căruia îi comunică, astfel încât să creeze acea complicitate pe care o aduce exformația. Care sunt experiențele comune la care poți face referire astfel încât să deveniți asemănători? Între prieteni se spune că se înțeleg din priviri sau fără prea multe cuvinte. Toate astea sunt posibilie datorită exformației. Apropoul nu poate funcționa în lipsă exformației. Vrei să comunici bine, față în față sau în social media? Folosește exformația.

Dacă ai cont pe facebook, nici nu este nevoie să mai completez fraza: “Eu vara …”. Te descurci tu. Și eu știu că te descurci. Și tu știi că eu știam că o să te descurci. Și uite așa se naște complicitatea, sentiment aluziv pe care dacă brandurile sau indivizii o folosesc suficient, ajung sa castige loialitatea celor cu care comunica

Vrei să afli mai multe despre exformație? Citește : Iluzia utilizatorului. Despre limitele conștiintei, de Tor Nørretranders. O găsești la Editură Publica.

Vanzarea de idei – Primacy & Regency Effect

Sa zicem ca ai o idee foarte tare si vrei sa o prezinti colegilor tai. Ai zece argumente in favoarea ei. Trei dintre argumente sunt foarte puternice (ti-au confirmat si altii carora le-ai povestit ideea  si in plus le simti si tu) si sapte sunt relativ slabe. Care este ordinea in care le expui in cadrul prezentarii tale?

Exista doua concepte in psihologie, pe care daca le sudam, ajungem la o concluzie frumoasa si posibil folositoare.

Primul dintre ele, se numeste Primacy Effect (parca suna mai bine decat “efectul informatiei primare”) si, consta in predispozitia umana de a retine mai bine informatiile prezentate la inceputul unui sir de idei.

Al doilea concept este Regency Effect, care spune ca o sa retinem mai bine acele aspecte, pe care le auzim spre finalul unei prezentari.

Pare ca se contrazic putin, insa, daca le gandim impreuna, rezulta ca, ce prezentam la mijlocul prelegerii noastre, are impactul cel mai mic asupra ascultatorilor.

Pentru a beneficia de avantajele ambelor efecte, o idee excelenta este sa prezinti cele trei argumente puternice despre care povesteam, la inceput si sa inchizi sumarizand aceleasi trei argumente puternice deja  prezentate.

Daca esti mai “science” de felul tau, gasesti aici cateva concluzii din munca lui David Sousa, consultant in neurostiinte educationale: http://www.lancsngfl.ac.uk/curriculum/math/download/file/How%20the%20Brain%20Learns%20by%20David%20Sousa.pdf

 

Frica de a vorbi in public o depaseste pe cea de moarte?

Poate, insa nu ca intensitate ci ca frecventa, in randul respondentilor unui sondaj american.

De-a lungul timpului, exista mari sanse ca multi dintre noi sa fi ascultat cu o gandire critica adormita de entuziasmul vorbitorului si sa fi crezut aceasta legenda. Pana si Seinfeld intr-unul din scheciurile sale ne spune ca majoritatea oamenilor de la inmormantare ar preferea sa fie in cosciug decat sa tina un spech de adio in memoria defunctului.
In 1973, R. H. Bruskin Associates a facut o statistica pe aprox. 2500 cetateni americani, cu media de varsta de 38 de ani si a ajuns la concluzia ca dintre 14 temeri expuse, cea mai frecvent intalnita era teama de a vorbi in public, aleasa de 41% din respondenti (studiul a fost publicat in “The Book of Lists” scrisa de David Wallechinsky, Irving Wallace, si Amy Wallace iar apoi a fost preluat de London Sunday Times intr-una din aparitiile sale).

Lista completa a fobiilor si procentele adunate de la respondenti arata cam asa :


Locul 7 pe lista temerilor era frica de moarte, aleasa de 19% dintre respondenti.
Statistica spunea ca frica de a vorbi in public era mai des intalnita statistic si NU ca ea era mai intensa ca traire fata de frica de moarte.

Multi dintre cei care mentioneaza aceasta statistica in speech-urile lor, se folosesc de ea pentru a scoate in evidenta cat de greu este sa te exprimi in fata unei sali pline.

Nu are rost sa ne mai gandim daca statistica este relevanta pentru zilele noastre(oamenii care au raspuns in cadrul acestei statistici s-ar putea sa nu mai fie in viata), daca esantionul a fost reprezentativ(si nu a fost nici macar pentru populatia SUA, ce sa mai zicem de cea a Romaniei) sau daca si alte studii confirma concluziile acestei statistici.

Get Adobe Flash player